În liniștea nopții

îți aprinzi o țigară și tragi cu sete. muzica alunecă prin crăpăturile pereților. draperiile rupte acoperă părți din podeaua care scârțaie sub fiecare pas de-al tău. cearceafurile sunt răvășite și umede. în liniștea nopții, frânturi din poveștile tale te-au trezit. prin gemurile aburite, orașul. zece etaje sub tine. deschizi ferestrele. vântul rece te taie. îți feliază corpul. ți se întăresc sfărcurile. durere. durere și sângele ăsta care fierbe. luminile orașului fac picăturile de ploaie să strălucească. lumina albăstruie inundă camera. ușile de la balcon se izbesc cu putere de pereți. vuietul traficului îți sparge timpanele. te topești în fotoliul din colț. o sticlă de vodkă doar pentru tine. și tutun. mult fum care urcă în spirale  spre tavan. din baie, se aude apa care curge în cadă. curge constant. sunetul nu-și schimbă întensitatea. îți mângâi gâtul și oasele. fiecare os de-al tău păstrează bucăți din trecut- copilăria și adolescența și așteaptă ca următoarele povești să se scrijelească acolo și să-ți intre-n măduvă. ți-e frig. cămașa neagră atârnă pe tine, deschisă. pielea prea albă, mâinile subțiri și buzele uscate de vânt. unde ești? ce faci? ce cauți? și muzica asta care alunecă...