un foarte mare nimic

se-ntâmplă uneori să...să...să vrei liniște.
și să nu ai unde să te ascunzi..
ce-o să faci? o să petreci noaptea pe balcon sau într-o cabină de duș? unde dracului să-ți cari oasele obosite doar ca să te bucuri de nenorocita aia de liniște? o să te scufunzi într-o cană de ceai. ceai de la Sf Plafar, cu toate plantele alea care te-ar trimite la somn, direct. doar dacă Creieraș te-ar lăsa dracului în pace. doar dacă ai tăi te-ar lăsa dracului în pace. doar dacă....doar dacă. și stai și te uiți pe pereți și parcă nimic nu mai e ce-a fost, îți pierzi răbdarea, nu apare nimic nou, nimic nimic nimic. stare de spirit proastă. a nu-știu-câta din ultimul secol.
te uiți în oglindă, dar nu mai râzi. hăhă. nu e nimic amuzant. aceeași expresie de om sictirit. ochi adânciți în fundul capului, la ani lumină distanță de strălucirea de altă dată. rimelul mânjit pe obraji. buze mușcate. față de fetiță proastă și rătăcită
fetiță proastă care vrea liniște...

ultima zi de dezmăț

un pachet de țigări topit în 12 ore, două căni sănătoase (adică mari) de ness, stări proaste, plictiseală, nu tu chef de citit, nu tu chef de scris, ca să nu mai vorbim de mâzgălit culori pe ușile dulapului. puțin haos, te-ai agitat așa, aiurea, ți se făcuse dor?! ă? o fugă la 11 noaptea, de plictiseală, de poftă de aer curat, dar și aia încheiată cu succes cu niște tutun, gudron, etc.

dar declarăm asta ultima zi de dezmăț. 

amintiri din criptă, pink floyd/division bell și un „zâmbește, știi tu de ce!”. nu-mi amintesc, dar o să zâmbesc, promiiiit.

mona-fetiță cuminte.

trage adânc aer în piept, nu mai ai țigări. calmează-te. bea niște apă. ascultă jazz! stinge veioza, trage-ți pe tine cele mai fancy pijamale. în pat cu tine! tocmai s-a încheiat ultima zi de dezmăț. 

delirul de la 00:48

câtă toamnă! culori peste culori. iarăși frunze roșii și galbene, între paginile mâzgălite ale unei agende din 2011. ce făceam în 2011? mă lamentam. că e frig, că e greu pe munte, că-s pe stop, că X e un bou. din astea. de duduie blocată în adolescența târzie. dacă se poate numi așa perioada aia.

whatever. uite, vezi? încerc să-mi revin. mă pun pe picioare. poate mai salvez ceva din mine, poate. încă nu e târziu, nu? vedem ce e de reparat, ce e de aruncat la coșul de gunoi, poate construim și ceva frumos.

poate.

iar mi s-a dus somnul. de cee?
nu observi și tu cât aberez? trimite-mă la somn. acum!

de toamnă

incest/ Christine Angot, un ceai fierbinte cu multă lămâie și cerul plumburiu de toamnă. Bacovia pe străzi, cu sticlele de vin, goale. pe străzile peste care se lasă întunericul, încet. aer umed și rece. un soi de liniște....liniștea mea. plimbarea în parc, cu mami. culorile toamnei. frunze roșii la paginile 156-157. și la paginile 10-11. pereții galbeni scorojiți și prea mult zumzet. voci peste voci.

nu poți petrece o zi întreagă pe balconul de la marginea lumii....

delirul de la ora 5

3 părți tutun cu aromă de vanilie și o parte fericire.
discul vechi cu jazz și cești goale de cafea
pe masă.
o amintire. a fost el.
ne pierdem acum, pentru vecie
undeva în Indonezia.
picioare reci și-un soare de toamnă...
miros de mere verzi