4:18 se crapă de ziuă

I-ai iubit pe toți, cu sufletul ăla al tău de fetiță proastă. Iubirea ta mizerabilă aruncată-n stânga și-n dreapta, prin cine știe ce pat. O noapte. Două. Din prietenie, poate. Câteva nopți, apoi s-a terminat comedia. Și asta, la fel. Ai mers mai departe, împleticindu-te. Oarbă, goală, pierdută în propria ta lume. I-ai lăsat să intre acolo, erai mică. Și-acum ai crescut, prea repede. Degeaba. Ești singură și rece și-ți tremură mâinile când ridici cana de cafea. Încetează cu smiorcăiala! E târziu, treci la somn, se crapă de ziuă. O altă zi în lumea ta mică și murdară. Nu poți să mori în somn, ar fi prea simplu. Fetițele proaste luptă, totuși, până crapă.