Groaza

Pentru prima data-n viata ei a lovit-o. I-a tras o palma pe care-a simtit-o pana in maduva oaselor. Si-a pierdut echilibrul pentru o secunda sau doua. Palma aia, atat de grea, i-a reorganizat cutia toracica, a zguduit ficatul, plamanii si un rinichi. I-a trezit inima care a inceput sa pompeze tot mai puternic sange in vasele de sange din ochi. Rosu aprins! S-a aprins furia in ea. Scartaitul dintilor a spart linistea. Sangele ii curgea din nas, fierbinte. La fel curgeau si lacrimile, iar amestecul de dulce si sarat care i se oprea pe buzele subtiri si palide i-a umplut gura, a imbatat-o si-a amortit-o. Si-a tacut. L-a privit cum pleaca cu pieile atarnand pe el. Orice reactie a fost reprimata. Sangele i s-a uscat pe fata si in par.  I-a strans obrajii si buzele. Timpul s-a oprit. Si privirea la fel. Pe un punct de pe peretele murdar- punctul ei de vedere. Ochii s-au mutat pe reflexia din oglinda. Chipul plin de sange si parul negru, incalcit, curgandu-i pe fata au trezit-o. Si mainile subtiri, cu palme si degete prea lungi, de pianista. Si groaza. In noaptea aia, s-a nascut Groaza.