Si apar eu- o handicapata emotional- ca sa ma descarc. O tintuiesc pe scaunul ala cu tapiteria sfasiata de pisici si-mi incep monologul, la volum maxim, cu o tonalitate care scoala si mortii din morti! Si toate astea se petrec in timp ce vinovatul, da, chiar el, doarme, adancit in vise zbuciumate, plutind in litri de alcool- cel mai ieftin.
Si ma opresc aici. O alee pustie incarcata de toamna e tot ce am nevoie. Si luna in crestere pe cer. Si vise de toamna. Si-un Bacovia batran, in haine jerpelite...si eu, in singuratatea mea, dar mai calma..