Rauri de epiderma

Ma lasasem pe spate, in pat. Cearceafurile ardeau. Mancasem o tona de ciocolata si urla energia din mine. Asteptam sa raguseasca.  Ma topeam acolo, in camera care continea un pat, un fotoliu si-o veioza. Si multa liniste. Bucati de liniste imprastiate prin toate ungherele, liniste pe care paienjenii din tavan o ingrijeau cu multa dragoste. Era linistea de care aveam nevoie, singuratatea pe care aveam s-o devorez cu pofta. Fugisem de-acasa in casa bunicii si parca timpul se daduse inapoi cu 17 ani, cand locuiam doar cu ea, ma lasa desculta pe strada si-mi lipaiau talpile pe asfaltul fierbinte. Pe-atunci, credeam in vulpea care-mi lasa dulciuri sub nucul din gradina. Tot in urma cu 17 ani, eram un copil cu ochii clari, nealterati de durerea care mai tarziu m-a lovit. In urma cu 17 ani, nu eram un pansament imbacsit de sange.  Nucul a fost taiat intre timp. Si in acelasi timp, au fost taiate bucati din mine. Macar de-ar fi murit de moarte buna. Incepusera sa curga rauri de epiderma, ma topeam mai ceva ca o lumanare in cutia celor vii sau morti de la biserica. Aveam o durere metafizica in cur. Il refuzasem pe Sebastian. Imi gasisem, prin crapaturile din creierul meu, o urma de tarie cat sa "nu, nu are sens. pierd timpul si stii si tu asta. nu vin la tine. " desi stiam ca nu intelesese nimic si nici nu-l afectase prea mult. Mai aveam o singura tigara si amanam cat de mult puteam momentul in care o voi fi fumat pe toata, repede, de parca prin tutunul ala erau si ultimele picaturi de viata. 
Apoi mi-a sunat iar telefonul. Stiam ca trebuia sa schimb tonul de apel, stiam. Melodia aia incepuse sa ma zgarie pe creier. Ca atunci cand tuta de profa de romana din liceu dicta comentarii lungi pe care nu le intelegea. Era Sebastian. I-am raspuns. Da? tacere. Ii auzeam respiratia. gafaia. Sebastian fuma ca un turc, suda tigarile de parca terminase un liceu tehnic. Apoi a inceput sa urle "Reli, Reli..". Reli-n sus si Reli-n jos,  ce dracului vrei, ma? Nu vin la tine, sa dai la laba cu imaginea mea goala. Reliii, a continuat sa urle. Urla ca un caine turbat la luna. Si afara, chiar era luna plina. Si eu mai agitata ca un tub de spray. Reli, teiubesc!
Telefonul era pe jos, bateria sub fotoliu iar eu muta si poate si surda sau poate urechile si auzul se stricasera.