duminică, 21 octombrie 2012

Pareri de rau

Si chiar daca spun acum ca-mi pare rau, si chiar imi pare, cuvintele au fost deja aruncate, am spart linistea bucatariei cu urletele mele de caine turbat la luna plina, am criticat si-am incriminat. Si-mi pare rau, al dracului de rau, ca sunt rea! Sunt rea cu ea si ea nu merita.
Si apar eu- o handicapata emotional- ca sa ma descarc. O tintuiesc pe scaunul ala cu tapiteria sfasiata de pisici si-mi incep monologul, la volum maxim, cu o tonalitate care scoala si mortii din morti! Si toate astea se petrec in timp ce vinovatul, da, chiar el, doarme, adancit in vise zbuciumate, plutind in litri de alcool- cel mai ieftin. 

Si ma opresc aici. O alee pustie incarcata de toamna e tot ce am nevoie. Si luna in crestere pe cer.  Si vise de toamna. Si-un Bacovia batran, in haine jerpelite...si eu, in singuratatea mea, dar mai calma..

Un comentariu :

  1. Offf... Câteodată merită şi câteodată ne-o datorăm nouă înşine să fim... răi.

    RăspundețiȘtergere