 |
| Hector and Little Lavinia by Abigail Larson |
Poate a fost o poveste- o poveste cu final nefericit.
Dar a fost. Eram chiar Little Lavinia, doar ca buclele blonde fusesera taiate pana la nivelul barbiei si vopsite in negru. Si-n loc de acadea- tutun inecacios. Si mai era ceva...papusa aia jerpelita, cu un ochi scos, vesnic aruncata in rucsac- in rucsacul in care imi pastram amintirile.
Rataceam pe strazile unui oras, un oras care-mi semana a mahala, populata de marionete. Oameni fara suflet. Handicapati emotional- ca si mine. Little Lavinia! Hmm, ce prostie! Nu eram nici mica, nici inocenta. Nici macar privirea nu mai avea urme de claritate. Oglinda sufletului meu era murdara. Eram atinsa de pacate.
Hector, batran si posac, era singur. Cel mai singur om! Hector avea nevoie de iubire. Iubire neconditionata. O iubire care l-ar fi inecat. Si Hector ar fi murit fericit.
Hector isi dorea moartea prin iubire, dar daca nu avea iubire, dorea mortea- seaca.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu