ne-am trezit la apus, pierdusem toată ziua în cearceafuri apoi adormisem, cum să ratăm toată ziua, m-ai certat, dar soarele apunea atât de frumos, culori fierbinți curgeau pe cer, oh, toți eroii aerului nostru se ridicau de undeva, din mocirlă poate. ai deschis ferestrele și un aer călduț a început să mă mângâie, nu mai știu dacă visam sau nu, dar fumul țigărilor tale cu filtru portocaliu și mirosul de cafea nu puteau exista decât în realitate.
totul e sec. pauză lungă.
ai dispărut.
te-ai pierdut pe undeva? nu-mi răspunzi? bine.
sper că ești în wonderland. și sorbi răsărituri la cafea.
mângâi animalul ăsta care nu vrea să moară, oricâte lovituri ar primi de la mine, oricâte picioare în burtă și-ar lua. mângâi acest animal care nu este altceva decât singurătatea.
