Sufocare

rochița asta albastră se lipește de corp, se mulează pe fiecare formă a ta, Mona. spatele ți-e ud de transpirație, părul tău se lipește de gât. curg culorile din tine, iar printre coaste îți curg răuri de epidermă. 

alergi ca o nebună pe străzi, goală, sub soarele ăsta de iunie, trupul tău se topește..

se topește..

Aaaaaaaaaaaa!

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! - ăsta a fost un urlet. e urletul din fiecare seară. un urlet pe care îl aud doar eu, dar care sparge ceva în mine, ceva se rupe, ceva nu mai stă la locul lui.
Și-n seara asta urlu: de cald- mă topesc ca o lumânare, stau la etajul 4, de ce dracului nu mă car acasă? m-aș întreba. dar și acolo aș urla din alte motive. și da, urlu. pentru că e cald, pentru că nu-mi găsesc locul, pentru că-n orașul ăsta minunat și futut în cur nu găsești o iarbă bună(da, fumez, că dacă n-aș fuma, uneori, m-aș duce la cele sfinte). urlu pentru că oamenii nu mai știu să vorbească, ci doar aruncă niște metafore iar eu trebuie să caut ce-a vrut să spună nu știu care pulă neînțeleasă(da, vorbesc urât, aia e). urlu în continuare pentru că mă deranjează niște insomnii, pentru că mă zvârcolesc în pat ca emily rose până adorm, pentru că mă trezesc ruptă, pentru că am ajuns astă seară acasă și nici măcar o cafea nu am băut cu mama, a trebuit să mă întorc aici.
urlu și o să tot urlu pentru că, ei bine, am niște demoni în mine pe care trebuie să-i dau în șuturi afară și...
și urlu! e tot ce pot să fac când nimeni nu ascultă, nimeni nu înțelege. pentru că-mi lipsesc oameni. o să tot urlu și zău dacă lupii nu sunt invidioși pe mine.
urlu. și nici măcar nu văd luna de aici.

o să ne împușcăm în cap și-o să ne aruncăm din tren, pe-o vreme ploioasă de vară, iunie, pământ fierbinte.

...

mda, păi..eu nu mai zic nimic. dacă tu îmi vorbești în metafore când lucrurile sunt așa simple (ne f***m sau nu), ce să mai comentez? e insuportabil să aștept după toanele tale...asta putea fi o seară faină, ca atunci când te-ai aruncat asuprea mea și ai început să muști ca un sălbatic din carnea mea (în plină zi). și acum, te-ai speriat, cumva?

cu drag (?!?!), Mona