Lili (I)

lili locuia într-o garsonieră micuță, la etajul 6 al unui bloc fără lift. obișnuiam să o vizitez aproape zilnic, după orele dup-amiezii, apusul se vedea perfect de pe balconașul din fier forjat. niciodată nu lipseau sticlele de vin și nici poveștile cu iz sadic pe care lili le povestea cu pasiune. avea două pisici, urâte foc, pe care le detestam din tot sufletul, însă lili reușea să mă facă să uit de prezența mâțelor venite din iad ce se perindau printre picioarele mele, în timp ce fumam, în timp ce mă chinuiam să deschid sticlele de vin folosindu-mă doar de o cheie. lili nu avea tirbușon, lili bea vin doar cu mine. garsoniera, micuță dar cochetă, era plaja viselor noastre, cuibul în care mă refugiam zilnic, primind îmbrățișările pline de caldură ale acestei domnișoare pierdută într-o junglă urbană. într-o zi, lili nu a mai răspuns. am sunat, dar degeaba,  vocea de copil nu s-a mai auzit.