Câmpul de tutun

Copila fuma în exces. Topea cel puţin două pachete de ţigări pe zi. Nici nu mai conta ce fuma. De la cele mai scumpe la cele mai proaste țigări cumpărate de la buticul din cartier. Fuma de nervi, fuma de plictiseală, fuma înainte și după orice. Fuma ca să-și folosească mâinile cu degete lungi cumva. Scrisese o perioadă, sângerase pe foi. Apoi a ars tot. Amintiri, iubiri, eșecuri, dimineți de primăvară. trecutul e trecut. și dacă nu-l lași  să moară- încet dar sigur, te omoară el. te ucide cu sânge rece. Și-a zis asta în timp ce degetele lungi, cu unghii roase din carne au mai furat o țigară de pe raftul de sus. Pierdută-n fum și-n mirosul de alcool, copila și-a fumat ultima țigară.
Răndunelele- era un început trist de primăvara- au zburat de pe firele de electricitate ce împânzeau strada copilăriei ei. A rămas doar mult fum, foarte mult fum care urca în spirale spre-un cer senin. Mult fum și un miros dulce-acrișor de sânge.