happy end

ceva scârțâia în relația noastră și nu era patul. într-o zi a refuzat să mai prepare cafeaua și atunci, din aburii unei căni de ceai s-au născut niște semne de întrebare.
și, cafeaua mea unde e? sau nu mai e? mi-am aprins o țigară, atârnată pe pervazul ferestrei din dormitor.
nu mai fuma aici, ți-am tot zis! nu-mi zisese niciodată. acceptase să fumez în camera lui de nefumător, doar dacă ții fereastra aia deschisă că eu am probleme, eu nu am voie să stau în fumul tău!!! 
el era gamer, eu scriam, el nu fuma deloc, eu sudam țigările între ele. mai mult de-atât, eu nu vorbeam dimineață decât după a doua cafea, el bea ceai verde și încerca să slăbească.
și ceva scârțâise de la început.

mi-am făcut singură cafeaua și am așteptat. am așteptat toată ziua să-mi zică ceva. s-a jucat pe calculator, a împușcat niște zombie, și-a făcut un duș, m-a certat că iar mi-am lăsat cremele prin baie. apoi am ieșit să mă plimb singură, de capul meu.
seara și-a făcut timp pentru mine. m-a luat deoparte și mi-a explicat, cu detalii, de ce nu mai mergea nimic între noi doi.

bullshit! mi-a trimis un mesaj eu propun să ne despărțim.

de fapt, patul nu scârțâise niciodată. așa că bine! de acord!