asta e!
oamenii vin și pleacă, locuiești azi aici, mâine acolo, sunt locuri prin care ai fost și parcă ai mai vrea și locuri pe care le urăști, sunt oameni pe care îi mai vrei și alții pe care i-ai scos din viața ta cu un șut în cur. au fost momente, zile, primăveri- toate închise în borcane pe care vrei acum să le deschizi și să simți mirosul, să auzi pe fundal vreo melodie care îți aduce aminte de ceva anume, de cineva, de vreun pat în care te-ai trezit după o beție. a fost o melodie pe care mergeai prin zăpadă în iarna aia până la colț la benzinărie să-ți cumperi tutun și o Silva Neagră și mai e o melodie pe care o ascultai nervoasă pe vreun tip care nu a înțeles, nu te-a înțeles futu-i pe mă-sa și mai e și melodia aia care-ți amintește de vreun el care te-a iubit, dar n-ai știut, n-ai știut, futu-i!
sunt oameni de care-ți amintești la un joint pe scaunul din dreapta, sunt mirosuri care te trimit direct în pub-ul de la subsol de lângă Cișmigiu, sunt zile de primăvară care împart culorile aceluași cer sub care stăteai seara pe terasa de la etajul patru cu vedere spre Dâmbovița, tolănită pe șezlong, mai e gustul de Nestea de piersici de pe banca din Bordei dintr-o noapte în care luminile bulevardului X se reflectau în lac și era puțin răcoare și puțin cald și creierul puțin invadat de fum.
asta e. astea sunt amintiri. care rămân atât de clare, cu toate detaliile, în mintea ta. și e bine că, din când în când îți țin de foame când ultimii lei i-ai lăsat pe tejghea în schimbul unui pachet de țigări.
și și și mai e mirosul de jacobs la plic verde într-o cană verde dintr-un cămin de lângă răposatul La Jeg și mai e și mirosul unei dimineți pe acoperiș în care orașul de dezmorțea și se trezea și mai sunt momente ca ăsta când tot ce fac e să-mi închid creierul și mintea în căștile din care urlă o melodie, alături de o bere Tuborg, momente ca ăsta în care nu răspund la telefon, nu răspund la salut/bună/ce faci tu?
și plouă și e vânt și.....mi-e al dracului de dor
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu