sâmbătă, 23 februarie 2013

cinci minute

încă cinci minute, am mârâit sub plapumă. dar cele cinci s-au transformat în zece, apoi în patru ore fix. m-am trezit, frânturi din seara anterioară îmi invadaseră capul
știi, să nu crezi...dar nu vreau....., 
ah dar stai chill că nu era vorba de asta, 
o bere Tuborg, te rog,
da, sigur
hai că eu plec, 
bă dar să nu înțelegi greșit
și așa mai departe. deschid un ochi, mă uit pe geamul aburit: o zi gri, fără mașini și oameni, azi e sâmbătă, nu iese nimeni din casă. pot vedea o bucată de asfalt umedă. încă plouă. vreme de căcat. mai vreau 5, ba nu, 500 de minute în pat, sub plapumă. și-o cafea.

cele cinci minute sunt  catastrofale. au futut zeci de zile, examene, planuri. doar 5 minute care s-au lungit, în final, la o zi întreagă. o zi în care nu se întâmplă nimic.

un mare NIMIC.



Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu