aș fi vrut puțin mai multă liniște. o garsonieră doar a mea, cu un mic balcon din fier forjat și tapet cu flori pe pereți. fără rafturi, poate. cărți peste cărți împrăștiate pe parchet. pe unele teancuri câte-o cană de ceai din ceramică, verde cu dungi albastre. și prin colțuri borcane goale de ness, cu flori cumpărate de la bătrânele din colț de stradă. foi mâzgălite și schițe împrâștiate pe o masă cu vopseaua scorojită- masa mea de lucru. lumânări și cutii de ceai și lenjerii de pat cu floricele mărunte. uneori o sticlă de Jack și niște OCB. alteori, cafea tare dimineața la răsărit, cu picioarele urcate pe balustrada din fier forjat a balconului.
aș fi vrut puțin mai multă liniște, dar nu primesc decât voci peste voci, voci care nu-mi aparțin. acorduri sălbatice de chitară pe fundal, o veioză aprinsă pe-un birou încarcat de cărți și mere verzi și cursuri. un perete- doar al meu, într-un cămin la etajul 3. cu vederea spre clădiri comuniste. și o gașcă de câini care latră la o lună închisă în nori. februarie, acest an 2013.
și..... aș fi vrut puțin mai multă liniște.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu