Scărbă

Dincolo de ușile de la dormitor, se aude o voce.

- Ia vino tată puțin, tu nu știi să-l saluți pe tac-to? Ai dreacu copii, numai pe mă-ta aia o vedeți. Inima stă o secundă pe loc. Apoi începe să țopăie în piept. Taci, futu-ți pe mă-ta, îi zic printre dinți. Întru în cameră. Bătrânu se uită la televizor- emisiuni politice. Mă izbește un miros greu de alcool. Mai toarnă un pahar de vin roșu- producție proprie- și începe să-mi prezinte situația: mă-ta e o tută și tu la fel ca ea, mi-ați mâncat zilele și ficații.
Bine tată, noapte bună. Îl las să urle.

Așa se derulau toate serile. Ajungeam acasă obosită, cu un val de ceață peste creier și eram luată în primire. În capul meu se spărgeau toate oalele. Trebuia să justific prostia de care dădea dovadă mama și mamei să-i suport toanele, să o las să mă arunce încă o dată de partea cealaltă a baricadei, alături de tata, că doar noi doi suntem la fel, la fel de nenorociți și fără suflet. De-asta mi-era scârbă: de familie. Și când scârba aia a devenit obraznică și nu am mai putut să o controlez, am zis: băi Mona, fă ceva că aici nu mai e de stat, tată!

Realitate. 

S-o trimit în pulă, zic! Dau câteva telefoane. Arunc ultimii bani pe iarbă și-o sticlă de vin. Mă încui în cameră și mă dezbrac. Îmi flutur ființa între patru pereți. În liniștea nopții rulez un cui strâmb pe pervaz. E sufocant de cald. Să treacă vara mai repede. Mă așez în pat. Patul scârțâie. Pink Floyd- Shine on you crazy diamond. Tată, unde dracului te-ai dus? Un val de fum mă înneacă. E bine. Încep să uit de mine- e din ce în ce mai bine. Durerile s-au potolit. Parcă ar fi luat pauză. Le simt, dar la o intensitate mai mică. Mai trag un fum. Mona, ești o topită! Sunt. Vinul e sec. Îmi amorțește gura. Pleoapele sunt grele. Poate de data asta reușesc să adorm. Când apar gândurile, o să dau cu ele de pereți. Da, așa o să fac!