cu drag

mamă, eu mă culc acum, dar nu vreau să mă mai trezesc mâine dimineață. să nu mai prepari cafea fără zahăr, nu o va bea nimeni, va rămâne rece în ibric ca și corpul meu în zori. mergi la somn liniștită și nu mai lăsa problemele să-ți strice somnul. în final, toate se rezolvă. uite, eu am găsit rezolvarea, poate cea mai simplă, dar singura. după ora zece, eu nu te voi fi sunat încă. atunci te vei întreba ce se întâmplâ cu mine și mă vei suna la ora unsprezece, în pauza de masă, dar nu-ți va răspunde nimeni. vei afla că nu mai sunt printre voi. să nu plângi, mamă! să te gândești că pentru mine așa e cel mai bine, mamă! că am trăit cât am putut, cum am putut, că anii ăștia i-am simțit, că nu am lăsat timpul să treacă chiar așa, aiurea. nu mai am răbdare până voi scrie o carte căci, mamă, nu am ce scrie. din mine nu izbucneau decât gânduri negre, fierbinți și dureroase. 

cu drag, Mona