Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal și eu mă iubeam
pe la etajul trei
cu fumul țigării, cu o cană de ceai...

pământul ăsta are nevoie de ploaie...și eu de aer curat.


băi, și a început să-mi vorbească despre cum se pot schimba oamenii... și despre dragoste, că aia te schimbă, că te face mai bun, mai calm, mai puțin stresat, mai fericit...și i-am zis să nu atace subiectu ăsta, că-l rog eu frumos. și-a tăcut. dar preferam să fie încăpățânat și să continue, să-mi vorbească de dragoste, de dragostea noastră care ....ducă-se pe pustii că s-a dus, de fapt. speram să-mi spună ceva legat de noi și eu să fiu de acord, să încep să plâng, să îmi înghit cuvintele, să-i zic șoptit să mă lase o secundă că nu mai pot vorbi, că am buzele sărate și plâng, plâng pentru dragoste sau ce a fost.... acel ceva care m-a făcut la vremea aia mai fericită, mai puțin stresată, mai calmă și puteam să dorm noaptea- în fiecare noapte.

ce mama dracului facem, mă? ce facem? zi-mi....mai bine......te îngropam la timp!