mă, m-am trezit cam ciufută-n dimineața aia și, când am văzut ce vreme-i afară am zis că nu supraviețuiesc iarna asta. dar, fără să-mi dau seama, m-am trezit cu un mini-bagaj făcut, o carte, sudoku pentru drum și, peste vreo oră, dârdâiam în stația de autobuz. două țigari și apare și microbuzul. dau din coate, urc, îmi găsesc un loc și mă instalez. iată-mă în drum spre casă. chiar îmi era dor să fumez la gura sobei, să găsesc cafea făcută dimineața când mă trezesc și să dorm ca o prințesă în patul meu imens. ca să nu mai zic de sistemul meu, de vinilurile din dotare, de cățelul cu care fac trânte în zăpada de un metru. uitasem de mâncarea de acasă făcută de bunică-mea care ține morțiș să mănânc tot din farfurie. și, când credeam că nu mai pot să gust nimic, mă trezesc cu un tort de ciocolată făcut de frate-mio și de cumnată-mea. delicios, altfel nu aș fi mâncat o porție măricică pentru mine.
adăugăm și o reuniune cu prieteni vechi, „ce-ai mai făcut, cum mai merge?”, „așteptam să te văd”, „și eu ți-am simțit lipsa”.
declar ziua asta zi de stat în pijamale și-n halat. zăpada e dincolo de ferestre, așa că nu mă deranjează deloc.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu