ca apoi să-ți placă din nou.
așa e și cu oamenii. excesul de oameni strică.
să rămâi închis în gândurile tale, nici alea prea clare, e o treabă dată dracului. fără alcool. fără țigări. fără muzică. doar bâzâitul calculatorului. doar vântul de-afară. tu cu tine.
un moment de luciditate căruia mai bine i-ai da un șut în fund. dar trebuie. e necesar. ca să fie bine. măcar uneori.
de pe balconul de la etajul trei, tu picasei, într-o noapte. într-o prăpastie. dar ți-ai revenit. acolo e un singur om. zgribulit de frig într-un pat rece. așteptând să mai treacă o noapte...și încă una. și tot așa.
te-aș cere înapoi însă n-am cui te cere.....un singur vers care zornăie prin cap, aiurea. nu ai pe cine să ceri de niciunde.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu