Afară plouă. Tună și fulgeră. Vreme de vară, capricioasă ca o muiere la menstruație. Deschid o doză de bere. Oh, nimic nu se compară cu sunetul acela, cu zgomotul plăcut pe care-l face acidul atunci când se eliberează. Îți gădilă urechile, domnule! Sfântă Bericică, cât te iubesc eu câteodată, în momente ca acesta, când stau cu halatul pufos strâns pe mine, în bucătărie, cu ușa deschisă. Cu vocea lui Barry White pe fundal. Când mai am doar două țigări, dar o tonă de aer proaspăt și miros de pămând ud și iarbă- bine că stau la casă, chiar și la periferia orașului. Oh, tu, bere cea de toate zilele nopțile, cum mă amețești tu atât cât să dorm liniștită, cât să visez frumos sau deloc! Sfântă Doză de Bere la 3 lei, de la magazinul din cartier! Doar muzică bună, nu tu oameni, deci nu tu stress, doar muzică urlând din boxele prăfuite ale unui Philips din 1993....și doza asta de bere. Și da, a fost cutremur, n-a crăpat nimeni, ce atâta mare scofală?!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu