Mona- roșu stins

Mona în versurile lui Suhai, Mona în proză, Mona plângând pe-acoperiș la 14 ani, Mona urlând pe balcon la 20.

Mona într-o mie de forme. 

Mona după cuiul de la cafea, duminica, aeriană. 

Mona amorțită pe scaun într-un bar. Și cărămizile vopsite-n roșu închis, gata să-i cadă în cap.

Mona îndrăgostită și nefericită. 

Mona aia căreia nu-i pasă păsa.

Mona în delir, Mona cuminte. 

Mona dintr-un film pe care nu îl înțelegi. 

Mona aia care într-o zi se va duce la dracu, doar pentru că oamenii devin plictisitori. 

Mona care ucide, Mona care învie te miri ce, Mona care se înalță mult de tot și apoi cade (în picioare sau în cap). 

Mona care nu mai știe de capul ei. Mona- copil prost, adult rebel.

Ce-a vrut Mona să spună?