Delir de noiembrie

Noapte de noiembrie, tristă, mohorâtă. Plouă cu nemiluita de zile întregi. Apa curge în șiroaie pe geamurile bucătăriei. Mona stă nemișcată, în fața ferestrelor. Cu picioarele goale pe gresia rece. Cu trupul subțire amorțit. Coastele-i rup pielea străvezie. Luminile străzii aruncă o nuanță rece, albăstruie peste trupul ei rece, peste părul răvășit care-i curge în dezordine pe față, pe sâni. Un trecut futut care încă-și târăște picioarele prin mintea ei neagră. Buze roșii, roase până la sânge. Pereții obrajilor mușcați până când durerea nu se mai simte. Miroase a fum și a scorțișoară. Urmele unei alte nopți plină de păcate: sticle goale de vin, dresuri negre aruncate pe jos, o lumănare topită pe masă, parfumul lui în aer.
Mona, goală, urmărind fiecare picătură de ploaie cum lasă dâre pe geamurile aburite. O noapte. Doar o altă noapte.