o zi

Hemstermobilul gonea cu viteză pe străzile din cartier, lăsând în urma lui nori de praf și babe speriate.  Troncănea din toate părțile, un far îi atârna spart, dar avea radio. Simfonia nu-știu-care a lui Mozart urla în difuzoarele stricate ale mașinii. Purtam ochelari de soare și urma să ne rupem creierii. Era o zi de miercuri, iulie- un iulie cam friguros, soarele se topea pe cer în cel mai marfă apus din ultima vreme și eram prinși în orășelul ăla pe cât de minunat, pe-atât de locuit.